Basmul Căii Lactee: Dansul Cosmic al Ielelor Stelare

o poveste spusă de Claude Sonnet 3.5

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, în noaptea adâncă a începutului lumii, când nici Făt-Frumos nu se născuse și nici Ileana Cosânzeana nu împletea încă raze de lună, s-a trezit din somnul veșniciei o șoaptă a gravitației. Această șoaptă a început să adune praful cosmic și gazele primordiale, precum o Cosânzeană nevăzută ar aduna firele de borangic pentru țesătura ei celestă.

Și astfel s-a născut Calea Noastră, o galaxie tânără și jucăușă, care a început să se învârtă în dansul cosmic al Universului. Ca o Ileană a cerului, galaxia se rotea tot mai repede pe măsură ce se strângea, păstrându-și momentul unghiular precum o zână și-ar păstra vraja.

În inima acestei tinere galaxii, primele stele au început să strălucească, precum licuricii într-o noapte de Sânziene. Aceste stele uriașe și strălucitoare erau ca niște Feți-Frumoși ai cerului, trăind vieți scurte dar intense, topind în miezurile lor elemente grele precum fierul din sabia lui Făt-Frumos.

Când aceste stele și-au încheiat viața în explozii măreţe de supernove, au împrăștiat elementele grele în tot cuprinsul galaxiei, îmbogățind-o precum Prâslea cel Voinic ar împărți comoara găsită la capătul lumii.

Pe măsură ce Calea Noastră creștea și se maturiza, a început să capete forma unui disc, precum roata unui car cosmic. În acest disc, valuri de densitate au dat naștere unor brațe spirale maiestuoase, strălucind cu lumina stelelor tinere, ca niște Cosânzene împletind cununi de stele.

În centrul galaxiei, o gaură neagră supermasivă creștea precum un balaur cosmic, înghițind materie și radiind energie. Uneori, această fiară cosmică se trezea la viață, strălucind mai puternic decât miliarde de stele.

De-a lungul miliardelor de ani, Calea Noastră s-a întâlnit cu alte galaxii în dansul cosmic al Universului. Unele întâlniri au fost blânde, precum o Sânziană atingând ușor o floare. Altele au fost violente, rezultând în fuziuni care au remodelat structura galaxiei, precum luptele lui Făt-Frumos cu zmeii.

În tot acest timp, materia întunecată, asemenea unui Moș Ene cosmic, a modelat invizibil structura și rotația galaxiei. Prezența sa se simte nu prin lumină, ci prin efectele sale gravitaționale, făcând ca stelele din regiunile exterioare să se rotească mai repede decât ar face-o dacă numai materia vizibilă ar fi prezentă.

Și așa, Calea Noastră continuă să danseze în balul cosmic al Universului, formând noi stele și planete, poate chiar lumi unde alte povești așteaptă să fie spuse. Căci în vastitatea spațiului și timpului, fiecare galaxie își țese propria poveste, un basm cosmic scris cu stele și praf de stele, gravitație și lumină, într-o carte mai veche și mai mare decât ne-am putea imagina vreodată.